Sunt un pisicuț cu o poveste de viață foarte tristă, am stat afară, am trăit în pericole, am cunoscut abandonul, frigul, setea, foamea, lipsa de afecțiune, am tânjit mereu după oameni, după atenție și iubire, m-am lăsat întotdeauna atins și m-am bucurat de prezența lor până când unul dintre ei m-a lovit. Din acel moment am început să mă simt rău, să nu mai mănânc și, încet-încet să-mi pierd puterile, atât de mult încât să ajung în situația în care să nu mai stau în picioare, ba chiar să nu reușesc să mai merg. Cineva m-a văzut și n-a putut să mă lase, am ajuns astfel la veterinar unde am fost tratat, deparazitat, iar acum… eu cred că sunt un motănel perfect! Nu alerg, nu sar, nu stric nimic, nu fac deloc prostioare, pentru simplul fapt că eu am o inimioară pură, doar mă bucur și iubesc. În rest… mă comport și fac ceea ce face orice pisic: cozonăcei, torc, stau în brațe, la mângâiat și chiar vorbesc. Sunt extrem de afectuos și de ascultător, iar după lovitura pe care am îndurat-o, sunt puțin mai delicat, mai fragil, și mai liniștit, și mai cuminte și, după cum vă spuneam, mult, mult mai iubitor decât eram. Da, pentru că îmi doresc să recuperez timpul pierdut, pentru că vreau să le arăt recunoștința, pentru că nu am încetat niciodată să cred în oameni, pentru că tot îi iubesc și, nu în ultimul rând, pentru că am văzut ce înseamnă să nu mai fiu al nimănui și să fiu iubit. Arăt nonstop… toată afecțiunea pe care am adunat-o și pe care nu am avut cui să o dau până acum. Nu mă opresc din a arăta, chiar dacă uneori, din cauza loviturii, când împing cu capul, par… nătâng, încă pierd echilibrul.
Vreau să vă spun că unde stau acum, mai sunt pisicuți și cu toții suntem iubiți, dar eu sunt trist, nu-mi dau seama de ce sunt izolat, de ce nu sunt lăsat în voie, de ce primesc doar fugitiv mângâieri. Nu-mi dau seama de ce stau singur, dar știu că nu mai vreau și chiar nu mai pot, nici să strig sau să plâng când aud pe cineva. Tot ce-mi doresc este să am companie, să am o mămică iubitoare, a mea! Mă rog să mă găsească cât se poate de repede și să mă ia, să știți că am mare nevoie ca să mă reprind!
Să știți că am aproximativ 3 anișori, că am învățat să fac la litieră, că eu n-aș putea să mă mai descurc în stradă, sigur n-aș mai reuși, iar pentru o familie care vrea un suflețel liniștit, eu chiar cred că sunt pisicuțul ideal, eu stau chiar și la băiță. De aceea vă rog să mă adoptați și promit să fiu… la fel ca orice alt suflețel de pisicuț, să vă înveselesc și să vă iubesc la infinit, în fiecare zi din viața mea!

Vezi mai multe anunțuri de la





Formular de adopție

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă rugăm să oferiți câteva detalii despre dvs. și mediul în care doriți să aveți grijă de pisica adoptată. De exemplu: Locuiți la curte sau la apartament? Ați mai avut sau aveți câini, pisici sau alte animale de companie?
Doriți să primiți pe email și alte oferte de adopții pisici din localitatea dvs.?
În cazul în care acest anunț nu mai este disponibil sau adopția nu se finalizează din diverse motive, publicarea cererii dvs. de adopție oferă ocazia altor persoane care au pisici de dat spre adopție în localitatea dumneavoastră să vă contacteze prin intermediul unui formular care va fi disponibil pe site, fără publicarea datelor dvs. de contact.
Vă rugăm să oferiți câteva detalii despre ce anume căutați să adoptați. Mascul, femela? Spuneți-ne dacă aveți preferințe pentru culori sau vârsta și cât de importante sunt pentru dvs.
This field is for validation purposes and should be left unchanged.